cuprins:1. pre-facerea,2. facerea3. ridicând pleoapele peste facere4. rugăciunea5. rugăciunea de Întâmpinarea Domnului6. când devii vis a rotund mirosind desenând alb pe albToate doemele fac parte din volumul de Doeme de dor și doară scrise de  Miruța Mareş & Adrian Constantin BurdușaSupport the showSupport the show

când devii vis a rotund mirosind desenând alb pe alb   se făcea căerai tuîmpreună cumine care eraipielea mea albă de zăpadă care eraşi tuclocotitor pe dinlăuntruca zborul rotundcare topeai contururile melecele desenate de mâna care poposea agale pe sunetele care veneam să fiu se făcea căpielea mea unduitoare de nisip era şi tu adulmecându-măstăruitor val pe dinlăuntru împrăştiai marginile melerostuind castele umede clipirii se făcea cădin întuneric mă curbam sub răsuflarea taşi tu, oh, tu,purtătorule de luminăspulberai din penumbre toate umbrele mele cele fără de umbrefiindă se făceacă mă facică mă prefacifără contururisau țărmuriaşaca şi cumdin bucata aceea nefăcută din tineşi eu deveneam pe tine te deveneamdevenindu-măalb pe alb  doem de Mirela Mareş şi Andrei Filip18 noiembrie 2015   Support the show

cuprins:1. pre-facerea,2. facerea3. ridicând pleoapele peste facere4. rugăciunea5. rugăciunea de Întâmpinarea DomnuluiToate doemele fac parte din volumul de Doeme de dor și doară scrise de  Miruța Mareş & Adrian Constantin BurdușaSupport the show

rugăciunea de Întâmpinarea Domnului   Doamnedă-mi ochiul cel ce mângâie aripile de cuvintedă-mi mâna ce-l priveştedinspre lut înspre slovădă-mi spaima zorilor din pragul suspinuluicând din două luminice ne facemîmpletim aceeaşi umbraîn setea frunzelor de toamnăîn setea curcubeului de ploaieîn setea cubului de sferăşiDoamnete rogDoamnenu mă lăsa singură lângă bărbatul meu când scriecu sângele meucu sângele luiistoria vremurilor ce vor să vieîn calea Domnului Amin!  Miruța Mareş & Adrian Constantin Burdușaîn anul 7525 luna lui făurar a doua ziCetatea lui BucurCopyright © 2017ADRIAN CONSTANTIN BURDUȘA™,All Rights Reserved     Support the show

Aici sunt recitate primele patru doeme din volumul Doreme de dor și doară în varianta interpretării date de autori.Support the show

ruģăciune  m-ai scris curgeriim-ai scris sângeriiclătindu-ți gura uscatăîn ochiul de apă privirea ce a căzut pe şoldul meualb ca zăpadaa zicere leneşăa alinare ademenitoarea dor crâncenpână ce şoldul meuse înnoadă cu palma taprivirea aceea care mă țintuiem-a scris patimii tuzboruledezmiardă-mădezice-mădezlănțuie-măşi pierde-te în  ochiurile de apă să-ți recâştigi lacrimace tocmai am sărutat-o privirii iartă-mă!Mareş Miruța & Adrian Constantin Burdușa în a anul 7525 luna lui gerar a opta zi Cetatea lui Bucur Copyright © 2017 ADRIAN CONSTANTIN BURDUȘA™, All Rights Reserved  Page 1 Support the show

pre-facereagândul tăue o debarcare la țărmul zboruluia sunetelor neîmblânzitede căderea întru tăcere cuvântul tăucotropeştetărâmul ochiului meupână la tăişul genelorce-ți poartă povara sărutuluidespicând durerospleoapa de pleoapăşi ziua de zi versul tăue acea îmbrățişarede careeu însămiîncerc să te salvezcu trupul meu împrăştiatîn răstigniripendulând disperatîn spațiul dintre gânduridintre cuvintepână la geamătul aeruluicare se învârte neputinciosde jur împrejurul trupurilor noastre şi umbra mea cade peste tineîn timp ceumbra ta mă striveşte-ntr-un strigătpe care tu îl numeşti simplu poem      facerea- doem -   erala începutul inceputurilorcând lacrima era lacrimăşi gestul era gestşi valul venea din luminăcălărind zborulîn fiecare semn de pasăre era când sfredeleam o lacrimăcu o secundăşi lacrima curgeaşi ziua ningeaşi noaptea începea să plângăîntristătoriuşinimicdar nimic nu mai era la fel apoi veni ziuacând lumea se curba înlăuntrul săuîn cerşi cerul era atât de marecâtă mare eraşi marea era atât de cercât cer rămânea la fel de departela fel de aproape şi clepsidralcurgeau toateleîntr-un zgomot crescătoriude codru metalicşinimic darnimic nu mai era la fel obsesivlinia metalică a orizontuluise înnodă în cuprindereîn frângere şi plângerecerul şi mareavalul şi zborulacoperindu-se de nori era noapteşinu vedea nimeni atât de departeşide era cerde era maretotuna eraşi se crăpă oulorizontuluişi înnodă în întunericşi cerul şi mareaîntr-o contemplare din interiorce adumbri orice geometrie undeva cinevalinease oul şi oul se crăpaseorizontalîntr-o nesfâşită plângereclepsidrală şi aşa fú facerea lumiio mărginire orizontalăde orizontşi atât apoi plouă multşi plânse multşi mareaşi cerulşi multul cel mult şi Dumnezeu se odihni prelungcât necuprinderea nu poatSupport the show

ridicând pleoapele peste facere (doem) astâmpăr adâncul nopții cu pleoapeleîmi înmoi genele în întunericul nopțiişi pe prima filă a zorilorîți scriu primele cuvinte ce-mi vin in minteîmi sprijin tâmpla de umărul tăuşi simt cum respiri rostogolirea fiecărei secunde se crapă din nou de zi în privirea ta- din noaptea mea s-a crăpat de zi deja -şi ni se face dis-de-primavară atât de adâncîncât miroase  fecund a deplinpână la ghizdurile fântâniicu apă vie soarbe-mă de sete - îți zic -să te sorb de dor până înfloresc ca o lacrimărăsărindu-mă uşorîn zborul tău însemnat de lumină   Mirela Mareş & Andrei Filip 16 martie 2016 Bucureşti   Support the show

pre-facereagândul tăue o debarcare la țărmul zboruluia sunetelor neîmblânzitede căderea întru tăcere cuvântul tăucotropeştetărâmul ochiului meupână la tăişul genelorce-ți poartă povara sărutuluidespicând durerospleoapa de pleoapăşi ziua de zi versul tăue acea îmbrățişarede careeu însămiîncerc să te salvezcu trupul meu împrăştiatîn răstigniripendulând disperatîn spațiul dintre gânduridintre cuvintepână la geamătul aeruluicare se învârte neputinciosde jur împrejurul trupurilor noastre şi umbra mea cade peste tineîn timp ceumbra ta mă striveşte-ntr-un strigătpe care tu îl numeşti simplu poem Miruța Maresh & Adrian Constantin Burdușa în anul 7525 luna lui gerar a douăzecişiopta zi Cetatea lui Bucur Copyright © 2017 ADRIAN CONSTANTIN BURDUȘA™, All Rights Reserved  facerea - doem -   erala începutul inceputurilorcând lacrima era lacrimăşi gestul era gestşi valul venea din luminăcălărind zborulîn fiecare semn de pasăre era când sfredeleam o lacrimăcu o secundăşi lacrima curgeaşi ziua ningeaşi noaptea începea să plângăîntristătoriuşinimicdar nimic nu mai era la fel apoi veni ziuacând lumea se curba înlăuntrul săuîn cerşi cerul era atât de marecâtă mare eraşi marea era atât de cercât cer rămânea la fel de departela fel de aproape şi clepsidralcurgeau toateleîntr-un zgomot crescătoriude codru metalicşinimic darnimic nu mai era la fel obsesivlinia metalică a orizontuluise înnodă în cuprindereîn frângere şi plângerecerul şi mareavalul şi zborulacoperindu-se de nori era noapteşinu vedea nimeni atât de departeşide era cerde era maretotuna eraşi se crăpă oulorizontuluişi înnodă în întunericşi cerul şi mareaîntr-o contemplare din interiorce adumbri orice geometrie undeva cinevalinease oul şi oul se crăpaseorizontalîntr-o nesfâşită plângereclepsidrală şi aşa fú facerea lumiio mărginire orizontalăde orizontşi atât apoi plouă multşi plânse multşi mareaşi cerulşi multul cel multSupport the show

facerea - doem -   erala începutul inceputurilorcând lacrima era lacrimăşi gestul era gestşi valul venea din luminăcălărind zborulîn fiecare semn de pasăre era când sfredeleam o lacrimăcu o secundăşi lacrima curgeaşi ziua ningeaşi noaptea începea să plângăîntristătoriuşinimicdar nimic nu mai era la fel apoi veni ziuacând lumea se curba înlăuntrul săuîn cerşi cerul era atât de marecâtă mare eraşi marea era atât de cercât cer rămânea la fel de departela fel de aproape şi clepsidralcurgeau toateleîntr-un zgomot crescătoriude codru metalicşinimic darnimic nu mai era la fel obsesivlinia metalică a orizontuluise înnodă în cuprindereîn frângere şi plângerecerul şi mareavalul şi zborulacoperindu-se de nori era noapteşinu vedea nimeni atât de departeşide era cerde era maretotuna eraşi se crăpă oulorizontuluişi înnodă în întunericşi cerul şi mareaîntr-o contemplare din interiorce adumbri orice geometrie undeva cinevalinease oul şi oul se crăpaseorizontalîntr-o nesfâşită plângereclepsidrală şi aşa fú facerea lumiio mărginire orizontalăde orizontşi atât apoi plouă multşi plânse multşi mareaşi cerulşi multul cel mult şi Dumnezeu se odihni prelungcât necuprinderea nu poate cuprinde Miruța & Konstantin10 august 2016Timişoara - Bucureşti     Support the show

pre-facerea  gândul tăue o debarcare la țărmul zboruluia sunetelor neîmblânzitede căderea întru tăcere cuvântul tăucotropeştetărâmul ochiului meupână la tăişul genelorce-ți poartă povara sărutuluidespicând durerospleoapa de pleoapăşi ziua de zi versul tăue acea îmbrățişarede careeu însămiîncerc să te salvezcu trupul meu împrăştiatîn răstigniripendulând disperatîn spațiul dintre gânduridintre cuvintepână la geamătul aeruluicare se învârte neputinciosde jur împrejurul trupurilor noastre şi umbra mea cade peste tineîn timp ceumbra ta mă striveşte-ntr-un strigătpe care tu îl numeşti simplu poem  Miruța Maresh & Adrian Constantin Burdușaîn anul 7525 luna lui gerar a douăzecişiopta ziCetatea lui BucurCopyright © 2017ADRIAN CONSTANTIN BURDUȘA™,All Rights Reserved  Support the show

Am împărțit Purtătorul de Semne, volumul, în mai multe secțiuni de câte 10 poeme.Ceea ce veți afla mai jos sunt primele 10 poeme, pe care le veți afla și separat înregistrate.Textele le veți afla în fiecare podcast înregistrat separat.Sper să vă dea starea de care aveți nevoie și să vă placă.Support the show

tablou trist  străbat clipele astea dureros de lipite de cadranul ceasornicului singurătății pesemne vor înflori salcâmii pe ramuri de sticlăscrijelind îngrozitor aerulcu dureri fecunde e o nouă zi ascunsă iremediabil într-una zdrențuităascunsă la rândul ei într-una chinuităşi tot aşade abia îmi mai văd măsuraşi mă agăț cu disperarede-o lume nouăcare va să viediluvial  adrian constantin burdușa@ndrei filip ©onstantin burdușa™Copyright © 2023 ADRIAN CONSTANTIN BURDUȘA™https://burdusapodcast.buzzsprout.com Support the show

Constandine, Constandine(de jocului joc) Constandine, Constandinenu te desprindede minede tinede undedeplinecurg râurile plinede unde viiși unde plecifără de mine să nu treciunde-ai putea doar tu să plecicând inima mea încercănată de semnedă semne pesemnede lemne de tine refuză să-ndemnefără de amintirinu exista drum înapoici doar un plai fecund al regreteloro lume-a egretelor deja dispărutăabruptăabruptai luat cu tine prezentul tăcutdar l-am prins cu nefire de mineși l-am țintuit spre sineși în trupul lui de leu clădesc viitorul meuîn trupul luicu trupul întrupatpătratpătatde tine gustatde tine al trupului meudestine,Constandine, Constandine!      adrian constantin burdușa@ndrei filip ©onstantin burdușa™Copyright © 2023 ADRIAN CONSTANTIN BURDUȘA™https://burdusapodcast.buzzsprout.com  Support the show

ţâpurituri să nu treci cu vinul bun pe lângă omul nebun că îi lumea cam beșleagă vărăvește zâua-ntreagăsă nu treci cu luna plină pe la mine prin grădină că-i rămâne fără umbră pân-o crește frunza-n dungăsă nu treci ulcior cu apă peste nume fără groapă nu te-ndoaie, nu te șede nici în lume nu te-ncredesă nu treci fără de tine peste sufletul din mine peste umbra mea domoală peste ceru tău de varăfii înaltă, fii subțire fii tăcută, fii de tine şi nu trece peste viață ca lumina peste ceațănici pe cale nu te duce nici pe buze nu te dulce fără umbra mea povară pavăză de rău și boală adrian constantin burdușaSupport the show

destin din adâncul de adânccrește trupul meu de pruncnu mă lasă să mă ducnici iubire să aruncdar nici rău să nu aduc pe cerul profund albastrucrește sufletul de astrunaște sunetul măiastrudin pietre de alabastru zi de zi și zori de zordă-mi sărutul să mă-nsordă-mi iubirea ca să morînflorindu-mă-n cocon din adâncul de adânccrească trupul meu de pruncnu mă lasă să mă ducnici iubirea să aruncnici tăcerea să alungdoar din prunc să trec în prunc@drian ©onstantin burdușa™  https://burdusapodcast.buzzsprout.comSupport the show

privind eternul primăvara gând pentru pruncuță  când din drum s-ar opri inima să batăşi gândul să răzbatăce linişte defunctă s-ar aşternepeste zborul păsării meleşi zbaterea aripilor ar cădea ca arsăîntr-o lume întoarsăşi neînțeleasăşi rădăcinile n-ar mai țese sevaînsoritelor clipe şi ineluctabilelor maluriale râurilor de sentimentecu care îți sărut apăsatprofunda mirarea iubirii taleîncă neîmbânzită de aceea copilăîţi mângâi părul bălaicu speranța eternei împliniriîn lacrima limpedea zilei de azişi-a necuprinderii de mâinecu dorul deplinal curcubeuluipe care ți-l las moştenireîn fiecare cuvânt  adrian constantin burdușa @ndrei filip ©onstantin burdușa™  Copyright © 2023 ADRIAN CONSTANTIN BURDUȘA™https://burdusapodcast.buzzsprout.comSupport the show

orele am crezut că e mâineașa cumdeunăziam crezut că e ieri trecerea orelor a devenit calpă și insipidă în fondnimic nu trecenicăierinicicând mă uitamparcăîncotroîntr-un sărut perfect femeiescdupă un dor perfect de parcă glăsuise un ceas inutildorințeiun fel de prea plin spart la un colț mă sprijineam în ideile mele de trecereși ochii oboseau de atâtea cuvinte petrecuteprin ceasuri prelungi afară era mereu ieriși urma să vii tuun fel de răsăritde-a binelea dar întoarcerea plecă spre ceasul care avea să vie pictam cu cuvinteletrecereaspre ea coconfemeiejumătate într-un dor perfect spart de o clipă  adrian constantin burdușa@ndrei filip ©onstantin burdușa™Copyright © 2023 ADRIAN CONSTANTIN BURDUȘA™Modificat în 16 august 2023 la Timișoarahttps://burdusapodcast.buzzsprout.com Support the show

considerații mărunte despre fericire    m-am întrebat ce voi face în dimineața în carevoi fi fericitde parcă fericirea m-ar fi pândit de la colțul patimii firește că mă simțeamnedemnsau abandonatpoate imperfectsigur sărac tristețea lăsase un biletîn care-și exprimase neputințamai întâi mieși mai apoi tot mieși mai la urmă numai miepentru căevidentîn tristeță hălăduiam singurși total rătăcit eram singurde-a-ndoaselea fericirii și chiar dacă mi-ar fi bătut la ușăfie chiar și din greșealăce să fac cu ea cui să o arăt unde să o așez în deplinătatea singurătății ființei meleorele prăfuite scârțâie într-un scadențar plin de pânze de păianjen probabilcinevanumără în șoaptăclipele uitate până la fericire   adrian constantin burdușa@ndrei filip ©onstantin burdușa™Copyright © 2023 ADRIAN CONSTANTIN BURDUȘA™Modificat în 17 august 2023 la Timișoarahttps://burdusapodcast.buzzsprout.comSupport the show

botezul cuvintelor mele  în biserica aceasta a sufletului și a numelui meuam intrat cu trupul muiat de ploaia rece a acestei primăveri târziiși mi-am botezatmumălumina cea pătrunsă de duh și harșicuvintele au devenit dintr-o dată arămiiși copacii și-au ridicat și ei brațele înfloritespre norii roditori de sămânța apelorși poemul a devenit mai adâncși florile au zâmbit ploii cu o îmbrățișare a roduluiînchinată muntelui în biserica aceasta a sufletului meum-am aflat pe minepăzindu-mi cuvintele și poemulexact când pruncul botezat ridica pentru întâiași datăgânguritul spre cerîn semn de tăcută evlavie călcam prin cuvintefără de patimăpe calea eternei deveniri în biserica aceasta a sufletului meuam intrat omși-am ieșit în genunchiun înger de cuvinte  adrian constantin burdușa  @ndrei filip ©onstantin burdușa™  Copyright © 2023 ADRIAN CONSTANTIN BURDUȘA™Modificat în 14 august 2023 la Timișoarahttps://burdusapodcast.buzzsprout.com Support the show